Jocurile Olimpice, istorie. Cum se câştiga Olimpiada înainte să se inventeze meldoniumul

Jocurile Olimpice de la Rio a căror ceremonie de deschidere a avut loc în această noapte sunt marcate de uriaşul scandal dopaj cu meldonium al sportivilor ruşi – delegaţia Rusiei la Olimpiadă fiind practic decimată – şi de scăpările în ceea ce priveşte infrastructura defectuoasă din oraşul brazilian, toate acestea umbrind într-o oarecare măsură importanţa evenimentului sportiv. Totuşi, există un motiv pentru ca observatorii să stea liniştiţi: atât timp cât stadionul beneficiază de scaune pe care să stea spectatorii, iar un conducător al statului nu îi plăteşte pe sportivi pentru a putea fi el declarat câştigător, şansele ca ediţia de la Rio a Olimpiadei să nu fie la fel de dramatică precum cele din trecut sunt mari.

• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

De ce au fost organizate Jocurile Olimpice? 

În timp ce pasionaţii s-ar putea să idolatrizeze anumite vedete ale sportului care participă la Rio, în trecut, partea religioasă juca un rol cheie în desfăşurarea Jocurilor. Competiţiile se desfăşurau în interiorul unui sanctuar construit în cinstea lui Zeus, în Olimpia, şi erau considerate o parte a unui festival religios ţinut în cinstea zeului suprem. 

„Oamenii concurau pentru a mulţumi unui zeu, unei zeiţe sau unui erou”, a explicat David Gilman Romano, profesor specializat în arheologie grecească, care predă la Universitatea din Arizona. 

De ce a fost întreruptă desfăşurarea Jocurilor în anul 393?

Conflictul de natură religioasă a condus la suspendarea Jocurilor în anul 393, atunci când Imperiul Roman a preluat controlul asupra regiunii. Împăratul roman Theodosius a considerat că aceste manifestări sportive erau păgâne. 

Care au fost primele sporturi practicate?

La ediţia din 2016 atleţii vor concura la 42 de sporturi diferite, dar Jocurile Olimpice au început în 776 î.Hr. cu un singur sport, o cursă de alergare pe o lungime a stadionului. Apoi, a existat o cursă în care alergau două lungimi de stadion. O cursă pe o distanţă mai lungă a fost introdusă mai târziu. Se spune că aruncarea suliţei, a discului şi săritura în lungime erau, la început, acompaniate de muzică de flaut. Au fost organizate apoi competiţii din zona echitaţiei, cum ar fi cursele de caleşti, dar şi competiţii de wrestling şi box. Exista şi un sport hibrid, compus din wrestling şi box, care purta numele de pankration, în care strangularea adversarului era considerată o tactică permisă.

Citeşte continuarea pe Gândul!